Sfarsitul Eternitatii by Isaac Asimov

Author:Isaac Asimov [Asimov, Isaac]
Format: epub, mobi
Tags: ro
Published: 2010-02-26T22:00:00+00:00

ÎN CAPCANĂ

Totul, deodată, i se păruse inevitabil. Era cea mai cumplită şi dramatică ironie. Intrase în Timp pentru o ultimă dată, îi dăduse lui Finge peste nas pentru ultima oară, ulciorul mersese la apă pentru ultima dată. Şi tocmai acum trebuia să fie prins.

Oare Finge fusese cel care râdea?

Cine altcineva ar fi pornit pe urmele lui, ar fi aşteptat în tăcere, stând în camera cealaltă, având o izbucnire de veselie?

Atunci... totul era pierdut? Şi pentru că în momentul acela chinuitor era sigur că pierduse totul, nu se mai gândi să fugă din nou sau să încerce să se întoarcă din nou în Eternitate. Acum îl va înfrunta pe Finge.

La nevoie, îl va omorî.

Harlan porni către uşa de după care se auzise râsul, cu pasul furişat şi hotărât al celui ce ucide cu premeditare. Deconecta semnalul automat al uşii şi o împinse cu mâna. Patru centimetri. Cinci. Fără un sunet.

Omul din încăperea de alături era întors cu spatele. Silueta îi era prea înaltă pentru a fi Finge şi acest fapt pătrunse în mintea lui tulburată şi-i opri înaintarea.

Apoi, ca şi cum paralizia care părea să fi pus stăpânire pe amândoi se ridica încetul cu încetul, celălalt se întoarse, centimetru cu centimetru.

Harlan nu mai văzu niciodată sfârşitul mişcării. Profilul celuilalt nu ajunsese încă în raza lui vizuală când, luptându-se cu un val subit de groază, cu o ultimă fărâmă de voinţă, se trase înapoi din uşă. Propriul mecanism, şi nu el, o închise fără un sunet.

Se dădu înapoi bâjbâind. Nu putea respira decât trăgând violent aerul în piept, înghiţindu-l şi împingându-l apoi afară, în timp ce inima îi bătea nebuneşte ca şi cum ar fi încercat, disperată, să-i părăsească trupul.

Finge, Twissell şi întreg Consiliul laolaltă nu l-ar fi putut deconcerta atât. Ceea ce îl dezarmase nu era frica de ceva fizic, ci mai degrabă groaza de natura accidentului.

Strânse mulţimea de cărţi-filme într-o grămadă informă şi reuşi, după două încercări neizbutite, să nimerească ieşirea spre Eternitate. Păşi peste prag, picioarele purtându-l mecanic. Găsi, fără să ştie cum, drumul către Secolul 575 şi apoi către încăperile sale personale. Statutul său de Tehnician, din nou preţuit, din nou apreciat, îl salvă din nou. Puţinii Eterni pe care îi întâlni se traseră în mod automat deoparte, privind drept peste capul lui.

Pentru el, asta era un mare noroc, pentru că nu era în stare să-şi şteargă de pe faţă expresia funebră pe care şi-o simţea, nici să-şi recapete culoarea şi suflul. Dar ei nu-i dădură atenţie şi Harlan mulţumi Timpului şi Eternităţii şi oricărui element orb intrat în jocul destinului.

Nu recunoscuse cu totul înfăţişarea celuilalt bărbat din casa lui Noÿs, dar îi ştia, înspăimântător de sigur, identitatea. Prima oară când auzise un zgomot în casă, el, Harlan, tocmai râdea şi ceea ce-i tăiase râsul fusese o bufnitură, ceva greu care căzuse în camera de alături. A doua oară cineva râsese în camera alăturată şi el, Harlan, scăpase geanta cu cărţi-filme. Prima oară el, Harlan, se întorsese şi nu mai văzuse decât o uşă închizându-se. A doua oară el, Harlan, închisese o uşă în timp ce un străin se întorcea.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.